in vitro 44


rămân pe-aproape dar dispar în scârnă
mă sfarm și totuși încă-ntregi mi-s toate
mai dau zbătut și violent din coate
în ochi se-nfige-un ac ba nu o bârnă
din mâini ca bradul mai rămân doar cioate
și nara ca o acvilă e cârnă
un pumn de zdrențe pe pământ atârnă
și de un os de se mai țin cu droate
parcă aș fi un glob care înghite
să-i intre-n pori miasmele de morți
vomită viermi sau fără șir sughite
trăgând nesomnul timpului la sorți
în vreme ce mari păsări trec grăbite
să lase-un semn de moarte pe la porți


6 august 2006