motto: "aceasta tremur al mâinii l-am acumulat in timp, profesionist, prin antrenamente zilnice, cu sudoare multă și ceva talent, ca un sportiv de performanță... mi-am dat sufletul si el mi l-a luat - microbul neîncrederii"
autor




mă privești pe sub breton clipești
ca o majoretă care și-a pierdut bastonul
pe teren
cine știe poate nu am observat
gestul tău involt mult prea înalt
dezastrul erorilor de antrenament
eu duc balonul pe tendon
îl joc unu-doi-trei
bastonul tău împanglicat pe gazonul ars
îl urc pe genunchi
unu-doi-trei-patru
să ieși să nu ieși din formație
în batere aerul adus de palmele tale
firele subțiri de păr de pe brațe
și porii tăi înfiorați pe vârful limbii mele
în pumn apucarea unei lipse de fond
hei-hei-pui-de-lei-heeeei
să te retragi în tribună cu ochii apoși
irisul verde-mieriu ca o mamudea coclită
sclipet înfipt între sprâncenele mele încruntate
pupila deschisă cutia neagră
gaura neagră a tuturor imaginilor cu mine
răsturnate în coșul cu dantele de spălat
o dată pe piept încă o dată
jonglerii cu balonul tehnică
im-pe-ca-bi-lă maiestrie talent
să te ascunzi în vestiar să plângi isteric
cum să ți se întâmple tocmai ție
și chiar acum când
îl urc pe bărbie
în urletele demente ale galeriei
pe cap unu-doi-trei-patru-cinci
fentez trag la poarta
ratez
..............
suckeeeeeeeer!
..............
măcar ție să ți-o trag la noapte
poate chiar mai devreme
o să marchez până dimineață
tu o să urli de placere uraaaaaaa
o să râzi printre lacrimi o să leșini
sub performanțele mele i-ne-ga-la-bi-le
o să te stropesc cu oțet de mere
și iar de la capat
...............
daca o să mă mai vrei, normal…