| 
		poezii v3  | 
		Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
| 
		 | 
	
		
 | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]()  | 
    
    
     | 
    |||||
| 
	
 
		  agonia ![]() 
 
■ Cenușăreasa desculță 
 Romanian Spell-Checker Contact  |     
    
 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2002-06-18 | | Înscris în bibliotecă de Frentiu Toma Adrian 
RUGACIUNEA 
      Al totului părinte,Tu a cărui voință, La lumi ne-nființate ai dăruit ființă Stăpâne creator ! Putere fără margini, izvor de veșnicie, Al cărui sânt nume pământul nu îl știe, Nici omul muritor ! Dacă la cer s-aude glasul făpturii tale, Fă ca întodeauna pe a virtuții cale Să mergem nestrămutat. Când soarta mă apasă, cum și când îmi zâmbește, Când veselă m-ajută, când aspră mă gonește Să poci fi neschimbat. Mândria-n fericire să nu mă stăpânească, Mâhnirea în restriște să nu mă umilească, Dreptatea să o știu. Conștiința să-mi fiecereasca ta povață, Cum trebuie să fiu. Fă să doresc de obște al omeniri bine Să mă cunosc pe însumi, și p-altul decât tine Să nu am Dumnezeu. La oameni adevărul să-l spui fără sfială, De cel ce rău îmi face, de cela ce mă-nșală Să nu îmi răzbun eu. Si fă ca todeauna al meu suflet să vază Lumina așteptată, a nemuririi rază, Dincolo de mormânt, Acolo unde viața cea veșnică zâmbește Sărmanului acela ce-n viață pătimește, Gonit p-acest pământ. Stiu că lumea noastră, între globur’le multe, Ce sunt pentru mărirea-ți cu un cuvânt făcute După un vecnic plan, Nimica înainte-Ti nu poate să se crează, C-așa de putin este, ș-atâta însemnează Un val în Ocean Cunosc cu toate-acestea și văz cu-ncreințare, Că-n fapta cea mai mică și-n lucrul cel mai mare Deopotrivă ești, Că la a Ta dreptate nu este părtinire, Că îngrijești de toate,că fără osebire S-asupra mea privești. Cu tunetul din ceruri tu ocolești pământul, Inflorești cu natura și răcorești cu vântul, Ești viața ce ne-ai dat. Ascultă dar Stăpâne, supusa rugăciune Ce sufletul o-nalță, ce inima depune La tronu-Ti ne-ncetat. Până-n ceasul din urmă amorul Tău să-mi fie Comoară de nădejde, de dulce bucurie, Izvor de fericiri; El singur să-mi stea față în acele minute, Când planuri viitoare și amăgiri trecute Se șterg ca năluciri. 
  | 
    ||||||||
| 
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
  |||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate