poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5653 .



Educație
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Gheorghe_Asachi ]

2006-09-26  |     |  Înscris în bibliotecă de Valeria Pintea



Copăceii încă tineri, ce de tot s-a părăsit
La voință și-ntâmplare în salbatica pădure,
Mai 'nainte de a crește, vor să piară nesmintit
De a fiarelor calcare sau de barbară secure,
Zăcând pedecă în codru dărâmate pe pământ.
Dacă însă îngrijerea, cu o mână îndurată,
Îndrepta-v-ar a lor viță, atunci când nuiele sânt,
Din vlăstarea tinerică, o tulpină informată
Să făcea stejar puternic, ce, sporind din an în an,
Agiungea a fi coloană prin biserici au prin case,
Adăpost în timp de iarnă călătorului sărman.
Al său trunchi durat în punte, au în plutitoare vase,
Ar da râurilor lege ș-a lor curs ar înfrâna,
Ar căra odorul Indiei, răzbătând prin grea fortună,
Sau, format vas de rebele, cu străinii s-ar lupta,
Fulgerând pe luciul mărei ca un nour ce detună.
Se asamănă și fii cu copacii de pe plai,
Fii ce cresc în rătăcire și răpun în răutate,
Și-n loc moartea să le plângem, suspinăm de a lor trai,
Ce-i spre dauna și rușinea familiei întristate!
Dacă timpuriu moralul mintea lor ar fi-nzestrat,
Atuncea din sânul meser ar ieși genii mărețe.
Cela ce pe drumul public pe călători a prădat,
De avea îndemn, mijloace ca virtutea să învețe,
Cu primejdia vieței, patriei sale era scut,
Sau pe amvona rostirei, prin ritorice cuvinte
Învingând pe nedreptate, Demosten s-ar fi făcut,
Și a văduvei sărmane ar fi razăm și părinte.
Din abaterea femeiei câte rele-n lume vin.
Când ea cumpără și vinde ale sale frumusețe,
Mestecând înșălăciunea ș-a plăcerilor venin!
O asemenea femeie, de putea virtuți să-nvețe,
Putea fi matroana Romei sau vestală la altar.
A lui Colatinus soață sau de Grahi a născătoare,
Și prin fapte de virtute, scutind traiul de amar,
Fericirea-n sânul casei nu s-ar face trecătoare.
Dar sămânța, cât de bună, căzând pre petros pământ,
Rourată de mii lacrimi, între suspinări crescută,
Va da numai poame-amare, umbră și uitat mormânt,
Când o mână priitoare a ei creștere n-agiută.
Vreun bine-a face-n patrie este omul mult datori,
Așa faptă pe el nalță cătră vrednica sa treaptă,
Și s-asamănă acela unui înger scutitori,
Care duce tinerimea pe-a vieții cale dreaptă.
Vouă, dar, mărețe inimi, ce, spre a giunimei spori,
Așăzat-ați școale-n țară, mulțămire se cuvine;
Dacă omului în lume firea dă un născători,
De la Voi adevărata tinerimei viața vine!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!