De n-ai fi existat iubito
Din sambure de gand de inventam.
Luam luna, stele, izvorul
Cu-aluat de vis si foc le plamadeam
Stropeam cu suflet peste ele
Si-n mintea ta, speranta mi-o sadeam.

De n-ai fi fost acolo sa te simt
Ti-as fi creat trecutul din suras
Te-as fi iertat de lacrima si plans
Si ti-as fi dat un nume si un timp.

Dar soarta mi te-a dat banal,firesc
Frumos si bland de viata plamadita
Si nu mi-a mai ramas decat sa te privesc
Si-apoi sa-ti spun atat:
Existi iubito!