Ard ochii-mi trași sub gene aplecate,
Mai stăruie o clipă mâna ta prin păru-mi,
În timp ce eu în gând jertfesc pe-altare
Licori de sânge searbăd demonului meu.

S-a sufocat culoarea, pur invocată parc-aievea
Și-mi tremură pocalul în degete de jar.
Se tot rotește-n veacuri aceeași clipă mută
Și-adorm inițiatic pe-altarul înălțat.

Am redeschis ca îmbătată-n hăuri ochii,
Când veacul clipei mele s-a scurs în neștiut
Și iară pleci când, ca palidă nălucă,
Lăsat-ai viața-ți pradă doar unei mai noi morți.