poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-28 | | Înscris în bibliotecă de Magdalena Dale
Un ram de salcâm
a pătruns pe fereastră – ochi verzi iscodind. Meșter de povești canarul cântă-ntr-una, în tinda veche. Un cățelandru-nlemnit privește sașiu lumea – o buburuză. Un țânc uluit dă s-apuce din havuz, firul de apă. Ca o nălucă, pe șosea printre mașini veverița... În fuga trenului, macii însângerează galbenul grâului copt Gară pustie. Pustie așteptarea Numai greierul. O vrăbiuță ia masa pe cărare. Am ocolit-o. Cântecul ciocârliei – cuie de cleștar bătute-n azur. Poiana goală se umple de cântecul privighetorii. Mă-mbăt de soare în poala unei dumbrăvi. Sus, ciocârlia. Bătrânul stejar nuntind cu mănăstirea: hramuri în veac La porți cioplite catrințe înflorate, și fluturi în pețit. Floarea din cosiță mândră, nevoie mare: azi a fost la joc. Golul scorburii: calea ciocănitoarei către Satori Rândunelele-n tării. Evantaie fragile răcoare zeilor. În zborul lor, vulturii redesenează spiralele scoicilor. Pe mal salcia deslușindu-și mirajul în bătrânul iaz. Puiul de păstrăv – se ține scai de coada codobaturei. Bobul de rouă în palma unei petale – rezumând cosmosul. Un fir de pai rupt... Un gând întors în trecut spre-o amintire. Dumnezeu a luat tot albastrul cerului, de la Voroneț. Privighetoarea cântă la Voroneț, parcă sfinților din pereți. În prag de altar parfumul iasomiei - venit la rugă. La mănăstirea din poalele muntelui, macii până-n prag. Ciocănitoarea, pe cerdacul starețului îngână toaca. Teii în floare tămâind mănăstirea cor de înviere Umbra unui ram mângâind literele unei marmure Flori pe morminte miresmele lor poartă visul oaselor O barcă-n zare incendiată-n soarele asfințitului Șir lung de cocori – lama zborului taie cerul în două Să simți Neantul... Seara, când a amuțit privighetoarea. La becul din colț roi de gâze în delir, Ultimul lor bal. Doi îndrăgostiți. Luna discretă trage storul unui nor Noapte de cobalt Sateliți zgârâie cerul – zeii în panică Calea Lactee, De-a lungul Cernei învață Susuru-i de argint Purtați de lele, licuricii de jar nuntesc în noapte Pândă hoțească prin sute de ochi, noaptea, pisici pe maidan. Greieri pitiți în peria miriștii; numără stelele. Pe cerul nopții stelele par țesute pe-un gherghef, de-un orb. Au pus stăpânire pe cătunul adormit, un pumn de greieri În negrul nopții țipătul cucuvelei: Imn lui Thanatos. Licurici și stea străluminând așijderi. Frați întru Neant Din prag un greier îmi dictează un haiku În formă fixă. În pacea nopții, fisura unui cântec cosit prin iarbă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate