Lancierii patruleaza cu pasii tacuti,
Turnul castelului, e straja in noapte,
Stafia regala apare, cu ochi nevazuti,
Halebarde strajerii, incep sa-si indrepte.

Un rece fior in piept ii strabate,
Strigoiul de rege, sa plimba-n palat,
In umbrele negre, s-aud mii de soapte,
Inspaimantatii strajeri, s-opresc din urcat.

Un glas de huiet, geros si lugubru,
Sinistru pravalit, in noaptea ce trece
Si inimile-ngheata-n acest decor sumbru,
Fantoma s-opreste, nici gand ca sa plece.

"E ceva putred in Danemarca"!
E vocea stafiei ce-si plange sorocul,
"Sa-i spuneti lui Hamlet, ca regele-ncearca
Si-n patul reginei si acolo-mi ia locul".