poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-11 | |
Cutreier cu gandul hotarele lumii,
Dar ma opresc unde razele sunt sublime Unde noaptea pescarusii pot vorbi, Si undele marii tandru te pot iubi. Dimineata strans imbratisat te simti, De razele soarelui mult prea cuminti Se simte sub tine nisipul umed, Ce te face sa-ti pierzi al gandirii cuget. Spre amiaza esti tot mai incatusat, Toropit si chiar de raze ferecat Nisipul cel umed devine fierbinte, Si valurile marii tot mai clocotite. Si asfintitul e ca un paradis, Ce nu-l credeai nicicand atins Se prabuseste-n mare o mana de soare, Si se unesc misterios ale lumii hotare. E totul linistit si prea frumos, E marea calma si vantul duios In vazduh sufletul meu zboara, Si-n fiecare vara aici coboara. Aici mi-e inima mai plina, Toata viata imi este mai lina Aici imi gasesc eu fericirea, Si tot aici mi-am pierdut candva iubirea. In locul asta plin de vraja, Ma simt ca intr-un castel craiasa Stele sunt slujitorii mei Si scoicile imi vin frumosi cercei. Nisipul este hrana mea, Si prietena imi este numai marea Ca sa adorm pescarusii imi canta duios, Dar unde-i printul meu cel dragastos? S-a scufundat demult in albastrime, Ma lasat plangand si nu mai vine Dar il astept mereu sub stanca asta, Cu lacrimi amare si vesnica specanta. Plangand ma vad spiritele toate, M-aud si vietatile demult moarte E jale acum pe-ntinsa plaja, Caci de dor moare a lor craiasa. Si-ar vrea cu totii sa se-adune, Sa-i de-a leacurile cele mai bune Dar stiu prea bine ca este in zadar, Caci dupa print sufletul ei este amar. Va suferi caci asa scris i-a fost, Parte sa nu aibe de printul dragastos Blestemul ei l-a mostenit, De la stramosii ce taramurile au ratacit. Legenda-i vie inca si acum, Se leaga doar de-un suflet ce e bun Un suflet plin de dragoste aleasa, Ce-l poate avea doar o craiasa. Cuvinte multe s-ar mai spune, Intr-o imensa carte sa se-adune Dar la ce bun si ce folos, Caci cursul ei nu-i prea armonios. Inchei aici povestea mea, Si o-ntelege cine vrea Au fost odata si inca vor mai fi, Craiese mii ce din iubire mult vor suferi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate