poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-08 | |
Ce copil ești! Abia ai deschis ochii și vorbești de viață.
Oare știi câtor oameni le e rușine de ei, nu te pot privi în față, Știi câți părinți plâng seară de seară, se roagă Pentru băiețașul lor, care stă în cartier și în vene-și bagă? Bătrânii își fac cruce când se pregătesc la culcare să meargă, Eu nu am necazuri. Nu m-am mai rugat de mult, parcă... Așa e! Că noi ne rugăm doar când avem nevoie de Iisus, Dar nu ne-a păsat când pe cruce a fost pus, Acuma e de-nțeles de ce speranța noastră s-a dus, Nici lui Iisus nu-i mai pasă! Þi-am spus, În viață totul are un preț, mai mic sau mai mare. Depinde câți bani ai tu sau tati-n buzunare. La coadă, la pâine stau copii și pensionare, Dar puștii sunt șmecheri, au mulți bani, stau cu venele sparte-n spitale, Acuma, cărțile sunt prăfuite, aruncate pe rafturile aproape goale, În licee parcă miroase a fum; nu știu dacă de țigară Sau dacă șmecherașii s-au dat și ei pe iarbă. Bucureștiul e plin de gunoaie, așa e, Iar tu critici asta, dar te-ai duce să-ți arunci hârtia la coș, oare? Nu-mi spune tu mie cum e viața; ai grijă de a ta, puștiule!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate