rămân
anonim pentru
că nu voi muri de foame
în cetatea aceasta se practică
jocuri consolatoare
cum închinarea
de la maimuță la om
sau neliniștea
de a muri singur
întorcând spatele
unei lumi care se vinde
sincronizându-se
cu clopotele

***

mitică
în fructul căutării
singurul adevăr este
carne din carnea ta
nevoia de a muta în celălalt
mărturisirea
că l-am ascultat pe fratele mai mic
respirând zgomotos în somn
doar pentru că mi s-a făcut
teamă de întuneric

***

odată cu vârsta
de care am fost prădat
aud furișându-se plânsul
și copacii tulburi urmăriți de fiare
apoi mă trezesc rătăcitor
într-o dungă subțire
ce-mi ține loc de mamă
în graba creșterii

***

mi-amintesc începutul
când priveam cu toții în sus
așteptând pasărea
să ne unească
într-un zid de coloane
eram ultimul dintr-un cuvânt
care se dilată

***

jocul acesta mă învață
reducerea la nimic
căutându-mă
dintr-o casă în alta
restul ar putea fi
artă
în lipsa mea