îngerii de la sate nu știu să vorbească
habitează în vise
și fac semne galbene cu spice de grâu
bunica mea zâmbea în somn când ploua afară

pe scara sub care găseam îngropați cireșii uzi
adormea bunicu

am învățat de la el să nu pun mai multe dorințe
pe cap de fântână
oricum în fiecare sunt mai mulți înecați
decât poate să își amintească cineva

cu ochii îndreptați tot timpul
înspre creștetul meu
rudele mă trăgeau de păr
și fără voia mea
creșteam

uneori sângeram
pentru asta era ligheanul în mijlocul curții

acoperișul ascuțit al casei ducea spre cer

dacă aș fi putu să ajung și eu acolo...
dar pe scară
adormea mereu bunicu