Nu mi-a fost greu
Să sar
În brad.

Și cînd m-am ridicat,
M-am simțit mai bine,
De parcă păcatele mele
Au rămas undeva atîrnate
Ca niște globuri stralucitoare.
Apoi mai mulți au vrut sa sară
De la fereastra
Mea
De la etajul
trei.
Și eu
M-am retras
Smerit
Într-un alt apartament.
Și-n fiecare dimineață
Mă duc
Să strâng
De jos
Crengi de brad
Din ce a mai rămas.

Că nu mi-au dat voie
S-aduc
Al cincilea brad
Pe care
L-am văzut
Ieri
Intr-o pădure.