Cobor spre
adâncul sufletului șubred.
Întreb pe ultimul muritor ,
venit cu pluta pe mare ,
dacă-s pe lume ultimul visător.

Și câtă nevoie mai am
de întoarcerea-n timp la
un moment dat.
Mă învăluie viața ca un balsam ,
iar îngerul meu de mult a plecat.

Poate o insulă pustie
să mă îmbie acum,
având să rupă o parte din mine.
Busola precis o voi pierde pe drum ,
aerul portocalui mă sufocă,vezi bine.