poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-29 | |
La ieșirea din metrou, lângă Cetate,
Mă așteaptă în fiecare seară Aceeași țigancă înecată într-o mare de flori. Ochii ei negri mă sperie, mă ard, Mă taie ca un șuierat greșit de coasă În lanul de lucernă odată, demult. „Să-ți dea mama flori, frumosule! Cinci lei! Cinci lei! Ia-le pe toate!” „Þine pasul, flăcău! Trage, trage! Nu rămâne în urmă Că te ajunge păcătoasa asta și te taie. Bagă de seamă!” „Bine unchiule, bine bade Ioane!” Sângele a curs liniștit, fără să-l simt. Lama tăioasă a pătruns adânc Anesteziind în urmă Ca dinții unui șarpe otrăvit. „Te văd mereu, maică! Ce durere îți doarme în inimă, maică? Ia de la baba trei fire de izmă Și ține-le trei zile și trei nopți În buzunarul de la pieptul lui matale. Ia de la baba; e gratis. Mai treci pe la mine peste trei săptămâni!” „Bună seara, doamnă! V-o prezint pe logodnica mea. Ne-am logodit acum trei zile. Ne căsătorim la toamnă. Vom cumpăra florile pentru cununie De la dumneavoastră, doamnă! Dan David, Los Angeles, 10-02-2005.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate