Lumina să-ți sărute inima
iat luna să te ocrotească blând.
În dimineața care amenință
puritatea sufletului tău,
liniștea cea pătrunzătoare
străbate fără a mai zăbovi,
granitele unei dorințe arzătoare.

Bântuie o secetă nefirească
în interiorul tău.
Inofensivă tandrețe în mișcări
cu zâmbete rămase timid
în colțul buzelor senzuale.
Tărâm al unor antice melancolii
clipele vibrează dureroase.

Abisul amintirilor a rămas acum
la un prag mult prea tocit.
Nu se mai confirmă iubite
nici măcar o stare confuză.
Vântul care adie cu sete
în pletele lăsate pe spate,
aduce vibrație-n suflet,te amuză.