Intelectual inutil intr-un Rai de stapani

Te-am mai mituit, nu se poate spune ca nu te-am
Mituit cu cei mai modeste monede, dar lumanare
Nu ti-am aprins, era pretul prea mare,
O, cat de bun vei ninge din degetul mic painea mea cu salam

Te-am mituit cu atatea pomeni de seminte stricate,
Incat cei care le-au inghitit au inflorit fericite gunoaie,
Nu ti-am dat, este drept, bruma mea de pacate,
Le-am lasat sa le intre igrasia puterii sub guler, in ploaie

Te-am mituit cu cuvinte atat de frumoase, incat
S-au scris dupa ele povesti care mint, muritoare,
Doamne, saruta-ma pe amandoi obrajii, si ia-ma de gat
Pe peronul la care n-a mai venit nici-un servitor, la plecare