mai spune-mi că mă iubești
sau mai bine arată-mi nopțile nedormite
când nici măcar oboseala nu se mai poate strecura zidită-ntre spaimele tale
sau și mai bine dezminte-mă, alintă-mă cu privirea
îmi aduc aminte când cuvintele se strecurau ca șopârlele la soare, căutându-se
iar patul era plin de promisiuni neîmbătrânite
au căzut toate pădurile la pat, bolnave de singurătate
făcând loc toridelor, incendiarelor apusuri
mi-am luat toate cuvintele, pictând bolta palatină cu umbra lor
și merg, și nu mă uit. doar merg, din amintire-n amintire
recitând pomelnicul iubirilor rătăcite, margaretele purelor indoieli
rătăcite-ntr-un colț de uitare.
mă trăiește, nu mă trăiește, mă trăiește …mă…doare…