îngenunchează ziua duhul nopții
urcă luna în brazi

raniță de soldat atârnă umărul
acestei bucurii
dorința îmi intră unghii în carne
de mult am trimis în lume un gând
căutător
cu fiecare zbatere mai aproape de tine
până i s-au risipit falangele
în mijlocul drumului

acum în spațiul strâmt al inimii creierul
năpârlind ca o zburătoare
învață mersul
dezvață îndoiala

în buzunar un petec de lună
crește păsări albe