Târziu înflorise păpădia în fața
Casei tale
Covorul ei se cobora agale
La vale spre banca din
Grădina publică
Unde toată iarna
Îți cantam
Din poeziele stelelor
Pe imașul incolor...
Și sprincenele tale mă
Duceau incetișor spre credința ta
De a nu face cuvinte goale
Despre comportamentul meu
Atunci in seară...
Credeam in lumea pe care
Mi-o descriai cu atâta inimă
Și până azi
Nu pot crede
Că așa a fost...
Și nu ne v-om mai povesti fantezii
Și nu-ți v-oi
Admira
Fantezia...
Și nici Luna
Nu ne v-a mai
Lumina...
Căci nu ne v-a crede nimeni
Că n-au fost toate
O
Mătrăgună...
Și astăzi urechele-mi răsună...
Vino...
Sper iarăș Luna să se
Adune!!!