Zilele acestea mă străduiesc
să înțeleg cuvîntul „civilizat”.
Am oarecum habar
de ceea ce ar putea să însemne „disciplinat”
dar mama mi-a spus
că drumul dintre disciplină și civilizație
trebuie să-l parcurg mergînd în mîini,
căci treaba asta nu pot s-o fac cu picioarele.

Astfel încît de astăzi
am început să practic mersul în mîini.

Acum stau în fața oglinzii
cu capul în jos și picioarele în sus
și mă uit lung la adidașii mei cei noi
cu care tocmai i-am dat un șut în fund
fratelui meu.

Mă uit la ei
cum îmi țin loc de cap
și mă întreb dacă nu cumva
le trece vreun gînd prin tălpi
că ar avea mai mult creier decît mine.