poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-04 | |
Ne-am trezit în aceeași barcă
pe luntrea liniștită dintre ape ca doi pescari tineri și timizi ce și-au încurcat cârligele. Soarele ne-a luminat, acum deșteptarea asta profundă; pescarii se trezesc dis de dimineață iar noi eram prea grăbiți să ne cunoaștem. La început, toți ne spuneau că are balta pește, de ajuns dar el stătea la fund ascuns noi pescuiam la suprafață. Oricum plutim pe-aceeași apă în care se mai agață undițe de pescari, unde strălucește ziua și se oglindește noaptea, Unde păsările-ți mănâncă peștele din palmă pește ce se zbate până la moarte iar când este înghițit alunecă singur mai departe. Dar nu suntem singuri se văd încă corăbiile care au crescut odată cu timpul și străbat oceanul întins. Veliere rătăcite ce rezistă în furtună sau altele ce și-au găsit mormânt în abis; navighează, navighează pe aceeași rută direcții diverse, într-o goană nebună, iar noi, în zborul nostru ne vom atinge aripile ca doi pescăruși rătăciți ce se iubesc în ape comune.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate