Lună mumă, noaptea geme
încărcată de blesteme
numai țintele din tâmplă
roua genelor o zvântă
de mi-i rece a petrece
soarele prin ochi mi-a trece
de mi-i bine aici cu tine
sub a nopții răsuflare
cine să mai știe oare
inima-n boabe se-adună
argint viu topit în strună
ochiu-n lacrimi se desface
ieși puiule din găoace
să vezi doamna Mătrăgună
adunând gânduri de lună
să le toarcă în suspine
să țesem viața ce vine
mă cern la poalele tale
bob de aur strecurat
să spun toate ce-am aflat
să plătesc cu trei secunde
roșul scufundat în unde
nor pe cerul mohorât,
suflă rana ce-am făcut
descântă urma lăsată
de plută cu cârma-n apă
și mă toarnă-n asfințit
să pot pleca în pețit
că timpul meu s-a grăbit
timpul s-a prelins prin mine
și umple lumea de bine
timp impur o să-te fur
și-n mărgică încuiat
sub limbă m-am așezat
la dospit
m-am pripit?
la iernat
am gătat....