Erai la tine acasa...
Erai plina de indrazneala
Atunci
In iarana sfintelor cruci
Iar eu fiind tanar si naiv
M-am poment la margina
In drum...
De acum se lasase noaptea
Pe acoperisele caselor
Iar felinarile luminau in sec...
Pe umreii tai se ridicau epoleti
Epoleti din nameti
Si ochii tai priveau in adancul
Spatiului gol
Din spatele mele...
Si tu inghetai vazand cu ochii
Iar eu naucit de durere
Nu reusam sa mi te apropii...
A mia oara te intorceam
Cerseam
Grijuliu in pustiu...
Au fost prea multe zile atunci
Si saptamani
Si luni
Si ani...
Prea multi...
Pe toate nu-ai sa le arunci
Prin lunci...
Si vinovat sunt eu...
Si dorul meu...
Dar despre asceata stie
Numai
Sfantul
Dumnezeu...