eu cel nenăscut între gratiile străvezii ale placentei
botezul galinaceelor într-un lichid amniotic
îmi retrag mâinile mici și naive în fața blițurilor însângerate
în spatele acestui penitenciar ca un balon erlenmeyer
sunt coridoare care nu duc nicăieri
sunt încăperi de tortură
care te așteaptă cu brațele deschise
convertirea ireversibilă a cortexului
în subsolul unei încăperi se pregătește a doua mea naștere
o veți auzi dincolo de peretele acesta de sticlă
prin intermediul unui “walkie talkie”
asta e oricum o treabă a dracului de serioasă
vă spun, a dracului de serioasă