poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-10 | |
It is recently. M-am speriat de întâia sosire
de clopoțel ca o umbră de rouă pe talpa mea, am uitat că spun atâtea lucruri vorbele singure, în gura de odinioară. - pe ceruri stau cu pâinea în mâini și-mi sug buzele cu poftă, ce-am fost până recenlty, o sticlă brăzdată de forme, de s-au uitat ei înăuntrul meu la pecetea de ceară cum închide hârtiile. Mi-a fost dulce somnul, între văi cu gâze verzi, fluturi de-o șchioapă povestindu-și zilele; pe aleanuri de sfoară putredă, iubirea se arcuia ca o piele. Între pajii ei, hainele-ei-altar, dinții-ei-mană-din cer, totul un poc scurt și bătrân, un sfert din ce-am visat uitându-mă în ochii tăi întâia oară. Întâia sosire de clopoțel, un șarpe cât un muc calciat cu zgomotul pufurilor dese, m-am speriat de întâia sosire de clopoțel ca o umbră de crevașă în părul meu, am uitat că spun atâtea lucruri singure vorbele, de mine în veci- pe ceruri și ape, în veci, o fetiță de pâmânt cu o sticlă la picioare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate