e ca o carte pe care o deschizi
când arunci cu pietre în vrăbii
și vrăbiile zboară ca gândurile,...

fiecare poezie e importantă
ca un tablou filmat alb negru,
adevărul e difuz dar nu se arată,
ca o fereastră deschisă spre nicăieri.

milionarii în lei nu mai sunt cool,
toți vor un altfel de comori
și au uitat de cărți.

deschid
citesc
creez


și eu scriu cărți.

public și vând
iubesc
traiesc





deci cine pe cine
și care pe care,
când eu n-am fost niciodată
printre oameni?