| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ Manualul fluxului intern    
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2009-04-02 | | 
    Esență Pe drumul conștiinței, pe aripi cu avânt, Gandesc la soarta lumii, l-al sorții mele gând, Ce e purtat cu timpul pe-al mării aspru val, Căci stă ascuns in mine al vieții ideal. ........................................... Zidim din praf castele, din stea facem o culme Și peste toate-acestea sta azi o noua lume. Pe-al cărților tezaur zâmbind te-așteapt-un nume Ce nu ti-l dă nici viața și nimeni nu ți-l spune. Din tot eterul lipsei, din lipsă de eter, Vorbești in vis cu Dânsul! Ce vrea să fie El? Ei, asta-i întrebarea ce mistuie un Om, Ce-l schimba intr-o viață și-l face Supraom! Purtat de rațiune, de-al stelelor mișcări, El vede spațiul timpul, ca doua cuvântari. Cu chii lui cei ageri cuprinde Universul Și tot ceea ce mișcă i-e astăzi interesul. Iar spațiul nemurii e totul numai timp, Căci pe firida lumii stau astăzi și ma plimb. Pe două mari temeiuri al lumii infinit Ne poarta azi pe brațe: Nadir si cu Zenit. Din abisul speranței speram în nemurire Și din Zenitul vieții ne naștem mântuire; Căci toți purtam cu slavă pecetea nestemată A Omului cel liber, purtat de judecată. Cândva eram nimicul, azi suntem rațiune. Și-am fost cândva salbatii- azi suntem națiune. Dar ce a fost atnci, ce rază-ndepărtată Ne-a luminat sorgintea și-i spunem astăzi Tată? E-acela care veșnic sub măști universale Prin creiere alearga și toate-s ale Sale. .......................................... Nu știm ce e, nu știm de unde vine și ce are; Nu știm nimic -El stie! E moarte-, i ruinare? E viață, e scânteie, e abis, e scăpare? Nu s-a gasit vreun geniu să-i dea o rezolvare. El este tot, și totuși nu se vede-n lume, Nu e nimic, și totuși pe mari există spume... De-ar incăpea întregul în tot nimicul lumii Și marea de-ar fi astăzi doar rămășița spumii, Ce-ar însemna o viață în timpul fără margini? Ar fi un plus cu minus și totuși fără sarcini. Dar Omul? Acest ecou din văi fără de sunet... Nu e nimic.. e-adevărat! Visul ce îl punem La capătul de gânduri, i-al minții paravan: Trăim o clipă-n lume și-apoi plecăm în van... 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate