cineva stă și ne ia la pilă
drăcește

treaba asta îmi răscolește în ceafă cu unghii ferme
ingineresq
felul ăla de cui ăla care nu bate
cât de adânc cât de târziu se face ci
cât de singur ești

cine ești dumneata
nu știu prea bine dar știu că m-am mai schimbat de câteva ori de azi dimineață
am fost ba una ba altul
ceva la care nu suport să mă gândesc

e straniu

să dresezi amintirile
să înregistrezi
execuția săriturilor perfecte peste
întâmplări uitate aproape întâmplări aproape uitate
și timp

timp e din ce în ce mai puțin
înfiorător
de puțin
și liniște cât o vale
în care nu cobor niciodată
ca o apă rece

pentru că uneori totul se împarte
în câte o picătură de otravă una ție una mie
după care tragi aer în piept clapă cu clapă
fără să știi melodia
cum te ridici cum iei frunze pe haine și glod uscat
cum pleci la drum ca și cum n-ai fi tu
și te uiți cum te miști peste dealuri
ultimul viețuitor după ciumă

nu s-a mai întâmplat mare lucru
cât am stat acolo
aerul era foarte înalt și lumea foarte verde
complicat și sobru oricum din spate
împungea o rafală și în momentul ăla
mi s-au deschis niște capace ca unui banner
cerul se îngrămădea cireadă subțiindu-se în asfințit
și eu nu mai eram mâini și picioare ochi și păr
eram țipătul
ca un șoim ascuțit și
singur
când
totul pare infinit de departe ca un
ev mediu