nu întreba dacă în ceruri crește iarbă
sau dacă munții se-ntrec în drumul lor
spre stele...

nu întreba dacă acolo vei fi tot om, suflet și gând
sau te vei preschimba în apă, aer și pământ...

nu întreba dacă vei sta la coadă între nori
sau vei fi numai tu fără ecou...

nu întreba dacă iubirea e deșert,
iar fericirea e miraj
sau dacă vei fi pulsul unui timp pietrificat...

nu întreba dacă în zori vei soarbe ceaiul
și-ți vei trăi un vis
în care ești tot ce n-ai fost
chiar de-ai râvnit...

de speri că-n ceruri vei avea alt cer...
atunci...
de ce-ar fi moarte între două vieți
și nu ar fi doar nemurire?