Pe străzile reci,cu mâna întinsă,
Cerșind îndelung o bucată de pâine,
Cu ochii în lacrimi și inima stinsă,
Sărmanii mai speră-ntr-un altfel de „mâine”;
Dar trecem agale,șoptind printre dinți
Cuvinte de-ocară și sfaturi banale;
- Mizeria-i grea doar atunci când o simți ! -
Și trecem parșivi,pierzându-ne-n zare.

Cădem în războaie lipsite de sens,
Sfârșim pentru țeluri prea vag conturate,
Căci răul din noi este rece și dens,
Și-aduce cu el agonie și moarte.
O criptă imensă-i întregul Pământ
Iar cerul e pânză de foc
Când semănăm furtună spre a culege vânt,
Și totu-i bătaie de joc !