O picătură din sângele tău se îneacă în sângele meu,
Cu aripi de pluș îmi șterg o lacrimă neagră.
În locuri de teamă, pe mine eu merg,
În locuri cu aerul tău cu greu încerc să alerg,
Iertare să vreau, nu primesc
Din timpul cu fața spre nord.

Unde ești vis, cu noi disperați de tăcere?
Ai lacrima mea sau spatele dulce-mi arăți?
Stau în picioare, dar sufletul în genunchi te roagă,
Să stai, să vorbești, să cânți melodia vocii tale,
În aerul dureros dintre noi.

Răpire și crimă, sinucidere pură,
Cu clipa și sufletul cert,
Gândesc toate astea, secunda e-un secol în mine.
Ascultă-mi urletul fără speranță și
Pleacă-ți privirea spre mine.