poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-18 | |
Nobila clepsidră îmi bate cuiul în gură,
îmi ruginește în pumn și care-i timpul ei distrat în orele ce-și ard minutul ca un zâmbet străin în fața coroanelor scrise? Despre ce-i vorba? Tu mă-trebi adânc și stai în mersul zilelor ce-și urcă apele în câmpie- cerul, de-ar fi el cariat și strâmb, uitat în negrele umbre, despre ce e această plită în care-ți încălezești supa de frunze și caști deasupra neobosit? Ai spune că ne opărim ceasurile în perete și tragem în piept mirosul dinților de fier- lor le-am fi un genunchi crăpat, doar de asta întreabă când o să scrii și numai eu o să-ți mai păstrez în amintire credința- stricate sunt aproape- tic, tic, pe cenușă- tic, seara cade sus și cerul acesta nu mai poate fi doar un cui ruginit bătut peste gură. De el se face sarea mea zahărul tău, gura lui cuvântul meu, de el se pune ploaia și luna își varsă cele câteva raze pe pământ- la timpul lor toate se numesc, și, mai puțin eu, în noblia mea clepsidră, citesc, cu micuțe înțelegeri, firele de nisip.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate