atingerea unui lacăt ruginit a deschis un cerc
cândva părăsit în șotronul cu pietre sablate
de torentul ce și-a găsit izvorul de viață
în luminița opaițului din prispa existenței
fărâma rămasă

cuvintele așezate pe reverul unui costum de gală
sedus dansează o seară aplecată
peste un timp ce parcă și-a adunat la cingătoare
toate florile din primăverile rămase neterminate
într-o pendulă

sărutul regăsit și-a adunat în poala nou născută
desenele din cartea îngălbenită de uitare
se joacă dimineți cu seri prin nasturele deschis
de ziua cu luminița dinspre azi
pentru iubire

cuprinsul din necuprinsele secunde redate
peste un cerc aleargă un zâmbet fericit
de raza lui ce-i luminița revărsată
pe drumul adunat din potecile plecate
a rămas.