Plutind adânc pe cerul magic,
În mediul lui păzit patetic,
Ca un rechin pe fund pelagic
Ce-și cată prăzile timide
Fără de ochi si carotide,
Un vultur zboară-n cerc, frenetic.

Þinându-și pleoapele deschise,
Tăind azuru-n cânt de harpe,
Precum în negrele abise
Necunoscând ce-i aia frica
Înoat’a mării largi pisica,
Condorul caută un șarpe.

Stăpâni pe ape și văzduhuri,
Fără odihnă ei atacă,
Sculându-și prada din culcușuri
Cu șiretlic și perfidie,
Că lanțul hranei tragedie
Vânați și vânători convoacă.

Unul trăiește, altul moare,
De când e lumea și pământul
Viața-i mereu amăgitoare:
Cei mari și lacomi se desfată,
Cei mici au șișu-n beregată,
Dar toți își vor găsi mormântul.


15 Ianuarie 2009