știu...oamenii-și sugruma tacerea cu ganduri
copiii cu alba-ca-zapada si omaturi si feti-frumosi
si oamenii se vor copii in bratele bunicii
si tacerea devine tot mai distanta o iei de mana si strigi:
e viața mea, am trăit-o odata!

am nevoie de andrew inainte de toate

viata iti zambeste si iti face din ochi
oamenii o iubesc pentru clipele irepetabile
pentru cai nazdravani si magie si filme detective cu hotii de stele
traind tot mai mult imi dau seama ca traieste si andrew...

maine va veni mos craciun spune mama va veni singura data
gandeste-te va veni singur gandeste-te bine ce vrei din toate povestile frumoase
cu lacrimi in ochi eu am scris...
unde esti, andrew...
sa rada mosul sa nu-mi aduca nimic
sa nu vina la mine
la copilul visator ce nu pe el il asteapta

prieten mi-e geamul de care ma sprijin zi de zi
vad ochii lui si aud pasii lui si mi-e frig si vreau sa sar peste geam dar de fiecare data degetele-mi scriu
andrew
andrew
andrew
cea mai lunga despartire dureaza cat un cuvant:
intoarce-te!!!

geamul m-a cuprins cu razele lui mosul mi-a lasat in palma scrisoare
voi veni iata vin sunt aproape
afara ninge ii simt parfumul in fulgi si in nouri
e trist si privesc si zambesc cu nonsens
asteptandu-te, Andrew