Rupere din tăcere,
strigăt sfâșie întunericul…
roșul țâșnește cu aripile în zbatere –
amestec de decor
cu vis și realitate;
nimicul se face mic –
dispariție.
liniștea strigă ‘Ajutor!’,
ochii își caută irisul,
sufletul deasupra și departe
desprins de materie
vede trecut,
prezent și
viitor,
dar tace…
secretul e încuiat cu lacăt de
fir de sunet,
ghicitoarea e prea simplă
ca să fie dezlegată;
vederea limitei și limitele privirii
nu simt larghețea,
simțirea are nevoie de arbitru;
Revenirea la sine –
Cheia pe care o caut…