atunci când nu vei mai avea umbră
vei vedea partea goală a întregului
și nu mă vei mai căuta
când dorm
pentru că nu vom mai trăi același vis după ce ne vom fi trezit
avem nevoie de fapte și așteptând,
tot uităm de ele
/pentru că nu mai vrem să fim buni/
pentru că am nevoie de tine să fii viu
ca întâlnirea mea cu tine să mă facă mai frumoasă
vreau să citești pe chipul meu
urmele devenirii mele
pentru că nu mai vreau să rămân aceeași
astăzi mi-ai spus că am un suflet bun
că tu îl recunoști
pentru că am devenit mai mult decât o rudă cu tine
/am devenit oameni/
pentru că acum eu știu despre mine și tine
pe când tu nu rămâi agățat decât de tine
nu ești un om oarecare
pentru că îți închipui că te poți lipsi de mine
și eu vreau să-ți spun unele lucruri la întâmplare
dar tu îți închipui că le știi și te închizi în tine
pentru că vreau să te preced în gândire
/ai descoperit Cuvântul și m-ai uitat printre gânduri/
pentru că mă îndur de tine
pentru că nu suntem egali și nici nu putem deveni
discutăm pentru a ne descoperi
și tu iarăși vrei rațiune unde nu e nevoie
nu mai ai nicio împlinire
pentru că ți-am închis sertarul Sensurilor
e vremea să ne pierdem în Ispita unui moment
/ce ușor e să fii comod/
pentru că ai ajuns să preferi comoditatea
cel mai mult voi dori să te fac să te împiedici de mine
pentru că trebuie ca tu să sfârșești prin a fi cineva
te voi face să-ți amintești cum e să trăiești
pentru că eu știu adevăratul tău preț
și acum simt golul din tine pentru că eu l-am umplut
rămân trasă către tine de acest fir care îmi alungește
privirea spre a ta