poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-23 | |
Mă-ntrebi cum îmi mai merge,
mă-ntrebi cum mă mai simt, cum pot să-ți spun chiar totul dar fără să te mint? Mă-ntrebi cum mă mai simt, mă-ntrebi cum îmi mai merge, cum pot să-ți spun chiar totul ca să poți ințelege? Sînt zile mohorîte și zile însorite, păduri înzăpezite și cîmpuri înflorite… Și nopți adinci și triste și fără de sfîrșit, cu vise și coșmaruri pe care le-ai trăit... Sînt ore și minute care nu vor să treacă și voci care intreabă, care nu vor să tacă. Dar care nu te-ajută ca să găsești răspuns, ce te fac doar să tremuri, să izbucnești în plîns. Sînt zile-ntregi în care mergi rătăcind prin ceață, și te întrebi cu groază, la ce mai ești în viață? Sînt nopți întunecate în care rătăcești în sumbrul întuneric, și drumul nu-l găsești. Și astfel viața curge tăcută mai departe, purtîndu-te pe valuri ce se zbat, înspumate... Iar tu te zbați cu ele, te scufunzi in abis, ești aruncat de-o parte, plutești ca într-un vis… Dar visul și realul se-mbină, par a fi o dulce amăgire, un palid zori de zi. Ce lasă să se nască o rază de lumină, o firavă speranță în ziua ce-o sa vină. Și speri ca ziua asta să fie un pic mai bună, la fel, cea care vine, la fel o-ntreagă lună. Și speri că într-o zi vei îmblinzi destinul și că vei regăsi frumosul și deplinul, și viața-ți va surîde și c-o să-nveți din nou să regăsești în suflet al dragostei ecou. Și ieși din întuneric și speri că vei găsi în firava lumină un drum, sa poți păși. La început cu teamă, nesigur, faci un pas, dar drumul se deschide, nu-i timp pentru răgaz. Pășind pe noul drum, ieșind incet din ceață, privești uimit in jur, descoperi noua viață. Și mergi tot mai departe chiar daca nu-nțelegi ce joc joacă destinul, cu ce-ncurcate legi. Și te indrepți, faptură `nsetată de lumină spre steaua ce-ți arată calea ta cea deplina. Și mergi tot mai departe și-ncet incepi să știi că totul este-n tine, ce-a fost, și ce va fi. În tine-i și lumina, la fel și asfințitul, în tine e-nceputul, la fel ca și sfîrșitul. În tine este ceața, întunericul, uitarea, în tine urlă crîncen și zbuciumată marea. Dar tu ești și izvorul cel nesecat de știință, adu-ți numai aminte, nevinovată ființă! Tu ești pe lumea asta ce-i mai frumos și bine căci ești o scînteiere a flăcării divine. ... Mă-ntrebi cum mă mai simt, mă-ntrebi cum îmi mai merge, acum ți-am spus chiar totul, ca să poți ințelege...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate