poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-23 | |
De vreme ce nopțile se pierdeau
în părul tău, existau doar zile pe pământ - și-atunci îl părăseam - soarele își grăbea apusul iar luna era o invenție a irișilor tăi. Ne înecam cu aer ca peștii, pândeam ca ulii când prada ești tu, din pielea ta ieșeau raiuri de fluturi. Lucirile serii coborau de pe umerii tăi, bretele atârnau uitarea de sine în goluri direct în aortă. Coboram în mine să te caut și erai acolo cuminte, plămânii tăi îmi respirau un aer surd direct din timpane. Limba vorbită era de carne, vis dantelat pe muchie de apă sticloasă, o corabie își inventa proprii exploratori pentru insule nepătrunse de gând, pete incolore pe hărți de cucerit. Exista o vreme a nepoeziei, hârtia nu era inventată și scriam o mie de istorii direct pe pergamente de piele întoarsă. Iubirea mea devorând chipul ființei tale. La trezirea ochilor tăi pândiți de nesomn venea dimineața, în ei scăldând aripi de cer, luciri arzânde crunt neștiind că tot ce aveam va pieri lăsând ca semne uitate albe schelete pe ață de amintiri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate