Mă gândisem spre sfârșit,
Unde,când și ce-am trăit.
Și-mi zisesem eu în minte
că ce-i cald nu e fierbinte.
Și-mi venii așa deodată
să-i dau vieții o corvoadă,
și-i spusei eu cam așa :
Uite, viață draga mea,
Trăiește-mă tu pe mine
ca să-ți vezi valoarea-n sine,
Și prin sânge să-ți curg eu
transformat in Prometeu.
Dacă crezi că ești mai tare
ca și mine la urcare,
treci și-mpinge piatra grea
cu tot cu Sisif pe ea.