poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-14 | |
Vara se duse în liniște tăcută,
Fără niciun plan de rezervă. Pe văi se auzeau mici hăicuieli, Paznicii viilor strigau de zor, După micii prădători cu sânii plini. E aguridă mă!... mai lăsați-o!... Copiii se opreau voioși și mâncau Prada aproape fărâmată, zemoasă, În tufe mari de boziu, acoperiți. Serile calde, călduțe… cine le mai simțea! Se strângeau grupuri mici și dădeau Iama-n porumbul unuia sau altuia, Care era mai aproape, ce mai conta! Și coceau porumb la foc din surcele. Mai mult afumat, oricum era totuna, Îl clefăiau de mama focului în viteză. Tot paznicul era acela care le strica petrecerea. Mă!... tu-vă, face-vă, din porumbul meu! Fugeau de rupeau pământul uitând de tot. Paznicul se așeza lângă vatra încinsă, Trăgea aer în piept și visa tăcut, La anii ce-i petrecuse la fel precum copiii. Vara se duse în liniște tăcută, Fără nici un plan de rezervă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate