Încerc să-ți citesc gândul
pe care l-ai lăsat în antreu
cuibărit lângă pantofii plini de noroi
și cu miros de cărbuni încinși.
L-ai pedepsit pentru că nu te-a lăsat
să-ți aduni cuvintele risipite pe aleea cu trandafiri
ca să-mi reciți și azi, la fel ca și ieri,
același monolog fragmentat într-o multitudine
de scântei multicolore ce le păstrezi
încuiate în cufărul existenței...