AÈ™ vrea s-ating infinitul
din palmele tale-nflorite
și seara să sorb asfințitul
s-ajung la stele vrăjite.

Să-ți simt răsuflarea fierbinte
în noapte să te cuprind
când cireșii iși scutură, iubite
podoaba de flori și mi-o întind.

În căutarea primăverilor din noi
mângâi zăpada pe crestele-nalte
și aștept, iubite, ca amandoi
să zburam înlănțuiți de șoapte.

Ghioceii, ce ți-au răsătit la tâmple,
îi stropesc cu picături de iubire
și sărut fiecare clipă ce-mi umple
sufletul cu nesfârșită mulțumire.

Aș vrea cu raze de lumină
să-mbrac gândurile toate
și purtați de dragostea divină
să facem din vis realitate.

01.10.2008