Obosită cale
Drumul încă lung
Picură petale
Crinii, îndelung

Și ușor de greu
Nimeni să nu plângă
Clopote mereu,
Bat și bat a tângă

N-auziți în noapte
ÃŽngerul, aripa
Ce duioase șoapte
Aduce-ne clipa?

Nu-ți mai fie teamă
Dacă te-ai supus
N-auzi cum te cheamă,
Cineva de sus?

Nopțile cu toate
Una câte una
Spun că nu se poate
Să cucerești luna

Câte neștiute
Doruri pân-la stele
La izvoare ciute
Ceru-l sorb din ele;

Și mioare pasc
Fragede de rouă
câmpuri. Și renasc
Însumi, dacă plouă,

Cu melancolie
Aripile fluturi
Dați-mi-le mie,
Sfinte împrumuturi!

Piedici multe-n cale
Câte sunt de spus
Trandafiri, petale
Crucea la apus

Nașterea și moartea
Plânsul cel dintâi
Omule, ia-ți partea
Și cu ea rămâi!

Că tu pentru zbor
Te-ai născut și lângă
Tine, vise mor:
Cine să le plângă?

Acestea fiind zise,
Mai rămâne-o cheie:
Să treci de abise
Și de defilee!