poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-24 | | Înscris în bibliotecă de Cristian Vasiliu
Regretul nu-i că ea îți aparține,
Iar eu revărs prinosul de iubire, Ci este-acela că și ea pe tine A pus gingaș de-a pururi stăpânire. Iubirii voastre nu-i găsesc acuze; Deși-o-ndrăgești știind căt mi-e de dragă Și-amorul ei împărtășit abuz e, Încuvi'nțez și iert tot ce vă leagă. Dacă te pierd, o alta te căștigă, Pe ea de-o las, prietenu-o găsește, Voi împreună, însă mi-este frică C-o să îmi smulgeți inima cu-n clește. De tu îmi ești reflexia în undă Și ea-n amor cu mine te confundă. Sonet XLII de William Shakespeare That thou hast her it is not all my grief, And yet it may be said I loved her dearly; That she hath thee is of my wailing chief, A loss in love that touches me more nearly. Loving offenders thus I will excuse ye: Thou dost love her, because thou know'st I love her; And for my sake even so doth she abuse me, Suffering my friend for my sake to approve her. If I lose thee, my loss is my love's gain, And losing her, my friend hath found that loss; Both find each other, and I lose both twain, And both for my sake lay on me this cross: But here's the joy; my friend and I are one; Sweet flattery! then she loves but me alone.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate