când e frig vreau să ne îmbrățișăm
nimic rău în tot gestul nostru de rebeliune autumnală
o invocare a căldurii
cu brațele împletite în jurul nostru
într-o legătură vie
neamputate de închiderile ochilor nepăsători
să strângem totul între noi
viziunea despre nemișcare împietrire
imaginea despre o anume ezitare
locurile goale lăsate de cei plecați
lucrurile inutile care ne dau sentimentul pierderii
tristețile purtate-n lanțuri de îndoială
să le comprimăm în durerea surdă
plăcerea strigată
până se vor pierde în afara atingerilor
din lumea asta a nerosturilor
neîmplinirilor
era să uit școala încercărilor
să coborâm din camera supraîncălzită
în vederea salvării de la topire
singurătatea ta legată în cearceaf
singurătatea mea goală