poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-17 | |
aștept să urc, mi se dau toate motivele să am răbdare
când roțile mașinii se rotesc și aerul se duce se ascunde ca un cățel sub obiectele împrăștiate iar deasupra rămân privirile goale, șezlonguri cu prosoape fluturând la ora mesei aștept să mi se spună unde cobor, așa e cinstit am pantofi lucioși, părul lins, hainele lucesc agresiv stațiile trec prin urmele degetelor de pe geam fac socoteala. unul în canada, altul în italia apoi scoția, germania, anglia, spania alți amici prin franța și suedia iar eu urc aici până când am ceva de spus cuiva, oricui ascuți farfuriile în fiecare zi și stațiile trec au devenit oameni grăbiți îmbrăcați pentru ploaie mănânci cu ochii pe geamul cu aceleași urme pui amprente pe oglinzi și le numeri suntem toți în țara amprentelor nediferențiate, străine mai speli o farfurie, o freci bine cu prosopul, se duc urmele mergi în cealaltă direcție poate, acest cuvânt-prapor se insinuează, e un furnizor de carne sau băiatul care aduce pizza dar noi nu trăim cu el lipit de piele ca hainele ude știm direcțiile, apăsăm pe ele cu o voință curată stoarsă de sentimentul fatidic că ne despărțim bucuroși totdeauna e alt cuvânt fără asperități și celelalte adverbe încălzite în fiecare dimineață sterilizate cu aceleași dungi imobile ale feței apoi se oprește totul, am ajuns, e clar că am ajuns
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate