Simt cum insusi aerul ma zdrobeste,
Acelasi aer,care dadator de viata,
Imi sterge orice urma de speranta.
La fel si timpul cu ale sale brate.

Zi de zi ma lupt cu monotonia.
Incerc sa rezist, avand speranta
Ca maine, voi reusi sa izbutesc,
Ce astazi n-am reusit sa incropesc.

Insa odata cu trecerea timpului,
Spiritul imi e topit asemeni plumbului
-Plumb topit, de ce ai luat alta forma?
Asemeni spiritului fara urma de speranta.