Pe arcușul vântului
cântă frunzele
melodia morții
număr secundele
ultimei căderi
în gura imensă a pământului
scormonesc în carnea impalpabilă a cerului
sorb din rana lui sângele albastru
limba lungă a zilei
înghite oameni, lucruri
le rumegă îndelung
și apoi le scuipă cu saliva nopții

o vacă cu dimensiunea unui oraș
paște oamenii de pe stradă
se pișă într-un magazin cu articole electronice
și se balegă în clădirea unei bănci

un nebun bea toată vodca dintr-o speluncă
vede invers realitatea pe care o percepea deformat
și se laudă că alcoolul l-a făcut normal
iese în stradă și se întâlnește cu vaca
îi spune că este cea mai frumoasă femeie
văzută de el vreodată
și o roagă să-l lase să o sărute.